de ce "Confesiuni Pe-o Bordura"

De ce "Confesiuni pe-o bordura" probabil ca o sa va intrebati (asta daca o sa citeasca cienva blogul :) )...
Ok...generala,foarte mic...fotbal in fata bocului...tot in fata blocului,o gramada foarte mare de pamant si resturi de la blocurile proaspat construite in micro3...pe langa resturile monolitice ale erei raposatului...niste borduri imense..pe care nu le voi uita niciodata..pe acele borduri ce delimitau terenul de tenis de picior stateam cu prietenii copilariei (ar fi fost fain sa fi ramas macar o parte din ei si la cei 21 de ani cat am acuma),vorbind despre o tona de chestii interesante pentru varsta respectiva (si in mod bizar...inca ma mai atrag),privind cum trece vremea in acel cartier linistit,cum se schimba oamenii,locurile,atitudinile...
Dupa ce ne-am mutat de la bloc,acele borduri au fost inlocuite cu altele...cu banci,cu scaune in Under,cu treptele de la Sindicate,cu ruinele de la Mitropolie sau de la Chindia,ori pur si simplu de alte borduri,in alte locuri...
Ma rog..ideea generala este ca fiecare a trait astfel de clipe,in astfel de locuri...clipe in care ai vorbit tot ce puteai vorbi cu diverse persoane care au trecut(sau au ramas) prin viata ta...Pentru mine aceste momente au inceput cu bordurile din fata blocului...