Limp Bizkit Live@Arene Bucuresti

Sincer, as fi regretat enorm daca nu as fi ajuns azi la "Rock the City"; un show de zile mari, unde au cantat Saga,Queensryche si Limp Bizkit.

Trupa Saga, din pacate am vazut doar ultimele doua piese, care mi-au placut si m-au determinat ca in momentul in care scriu aceste randuri sa ascult mai multe piese de la ei.

Queensryche. Nu am mai ascultat pana azi la concert aceasta trupa, recunosc. Nu e exact genul meu, insa au cantat oamenii aia fara greseala, la care se adauga un sunet mare de tot (care din fericire s-a mentinut si la LB) si tonuri de ghitara foarte bune, alese perfect pentru piesele lor.

LIMP BZIKIT. Main eventul serii. O trupa pe care o ascult de la "Chocolate starfish and the hotdog flavoured water", cred ca de prin clasa a 7-a, cam asa ceva.
Oricum, pe langa trupa, am avut onoarea sa il vad live pe Wes Borland, care pentru mine, e acolo, sus de tot in lumea ghitaristilor.

Setlistul a constat in toate hiturile lor, vechi si noi, cantate perfect de baietii de la Limp Bizkit.

Un lucru care m-a impresionat placut e modul in care Fred Durst se comporta fata de public. A dat dovada ca e un showman de clasa.

Tot la acest concert am avut parte de o premiera: primul circle pit pe care l-am vazut si la care, nu m-am putut abtine si m-am bagat :)) ca-n reclama Golden Brau. PS: e mult mai fain ca "pogo-ul" neaos.. il recomand :)

Sunetul, am mai zis, de nota 10. Singurul moment de 10- a fost la Queensreyche, cand nu s-a auzit saxofonul solistului.

Per total, s-a meritat sa stau cateva ore bune in ploaie. Am vazut 2 trupe noi si mi-am implinit visul de a vedea live o trupa pe care o ascult de mic.

Multumim pentru muzica, Michael Jackson

Nu am mai postat de mult ceva pe blog, dar intamplarea de seara trecuta m-a determinat sa schimb acest lucru.

Eram treaz pe la 2 noaptea, asa ca am prins chiar inceputul transmisiilor in direct, legate de moartea lui Michael Jackson.
Personal, pasiunea pentru piesele sale a inceput in 1996, cand am ascultat prima data "Black or White". Atunci ma luat cunostiinta cu un mare artist, cu un mare showman. Si, cu toate ca nickname-ul de "Regele muzicii Pop" este meritat cu desavarsire, eu prefer sa il consider un rockstar adevarat.

Michael s-a nascut cu muzica, a trait prin muzica, prin muzica a ramas in mintile noastre si va ramane mereu ca unul dintre cei mari, cei care nu vor fi uitati niciodata.

Ma gandesc si acum la "Beat it", piesa mea preferata.. la mesajul puternic degajat de piesa si la solo-ul demential al lui Eddie Van Halen. Ma gadesc la momentele cand il vedeam pe Michael cantand pe scena cu Slash..incredibil.. ma gandesc la atmosfera tipic americana din "Dirty Diana".. si nenumarate alte piese care au avut un cuvant de spus in modelarea preferintelor mele muzicale.

Am spus treaba asta de mii de ori, i'll say it once more: niciodata nu moare cine trebuie.

Iti multumim (iti multumesc) pentru muzica pe care ne-ai daruit-o.

"Though i know we must be parted
As sure as stars are in the sky
I'm gonna see you when it comes to glory
And i'll see you, see you on the other side.."

Ozzy